Sintagma explorării „Grădinii Carpaților” se adresează neîndoielnic turistului obișnuit, mai puțin adevăraților exploratori, care nu au nevoie de filmulețul cu frunza pentru a-și programa planurile de explorare și țintește dezvoltarea turismului de masă în România. Am semnalat aproape în permanență că reclama este total lipsită de conținut, „Garădina Carpaților” fiind în fapt, cu puține excepții, un depozit de gunoaie, lipsit de ameajări elementare, investițiile extrem de reduse din ultima perioadă fiind deficitare ca și număr și mai ales calitate, în marea lor majoritate fiind executate cu materiale de calitate slabă, de mântuială și cu personal insufucient calificat. Impresia noastră este că amenajările turistice au fost efectuate mai mult pentru a păpa banii noștri sau banii europeni, care în final tot ai noștri sunt, în mod indirect. Nu putem gândi altfel văzând marcaje turistice executate doar la capete, tăblițe indicatoare de carton învelit în pungă transparentă, care au rezistat până la prima ploaie. Am trecut adesea prin Cloșani și am fost atrași de o săgeată ruginită spre dreapta, chiar la intrarea în sat, în care este semnalat un traseu turistic. Deși parțial șters, textul este încă lizibil și ne invită la o excursie pe traseul Motru Sec-Cioaca Înaltă-Cerna sat, o indicație de timp „5h”, care bănuim că este în limba engleză și un număr de telefon care nu se înțelege ce reprezintă. Este însă clară sigla liniștitoare a salvamontului. Ce ne-a nedumerit profund, este tăblița de mai jos cu un turist roșu care merge spre un brad verde, cu explicația „ECOTRASEU”. Termenul nu se regăsește în dicționar, presupunând că este în limba română. Ne punem în mod natural întrebarea: ce este un ecotraseu, prin ce se deosebește el de un traseu obișnuit? Este mai curat, mai natural ca altele? Se ocupă cineva de igienizarea traseului? Este o indicație ca turistul să nu arunce gunoaie? Pe restul traseelor, care nu sunt „ECO”, este voie? Oricum, nu turișltii sunt sursa principală de gunoaie, ci onorații localnici, primăriile și firmele din zonă. Ajunși acasă am căutat termenul pe Internet și am descoperit că este inventat de Salvamont și califică traseele turistice care intersecteză arii protejate. Deci, o etichetă pur formală, în lipsa unor explicații. Oricum, intenția de a stimula spiritul civic este salutară. Pornim în direcția indicată de săgeată și intrăm pe o uliță care se termină, fără alt semn de marcaj. Ne întoarcem și căutăm conștiincioși următorul marcaj. Nimic. Întrebăm localnicii care sunt la fel de nedumeriți: de aici nu este nicio potecă spre Cerna Sat. Derutați, încercăm o stratagemă care de cele mai multe ori are succes. Mergem în centru satului pentru că, de obicei, acolo mai sunt săgeți indicatoare și lume mai multă care cunoaște mai bine potecile. Ne întrebăm ce ar face un turist străin, care explorează „Grădina Carpaților”, a văzut săgeata indicatoare și dorește să parcurgă traseul, dar nu cunoaște limba română. Mergând spre centrul satului, căutăm cu oarecare disperare vreo urmă de marcaj pe șosea sau care se abate din șosea. Din nou, nimic. Ajungem în centru. Niciun marcaj, nicio săgeată. Lumea se înghesuie să ne dea indicații cum să ajungem la Cerna Sat, majoritatea fiind de părere să ne întoarcem pe șosea, altfel ne putem rătăci pe munte. Nimeni nu a auzit de marcaje turistice. La capătul din amonte al satului, la un gater, cineva ne spune că a văzut „niște semne” la 6 kilometri în sus, pe valea Motrului Sec. Înaintăm vreo 5 kilometri prin noroaie uriașe și bălți adânci, multe imposibil de ocolit și Soarta turismului românesc: Motru Sec - Cerna Sat, traseu turistic comentat Clever Code Software 2010 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism Autor: Ramona Vasilescu