Albume cu imagini de la munte
Clever Code Software 2009
Un munte pentru Dumneavoastră
Albume foto
Vă rugăm sa mişcaţi cursorul deasupra imaginilor, pentru a obţine descrierea albumului.
Vizionarea albumului se poate face prin apăsarea pe o imagine, iar navigarea cu Google Earth la
zona respectivă, prin apăsarea globului de lângă imagine. Steluţa verde semnalează un traseu
turistic adiacent, iar steluţa aurie un album nou.
Izbucul Cernei este unul dintre cele mai grandioase fenomeme carstice din România, din păcate prea puţin
frecventat de turişti, în principal datorită situării lui la mare distanţă de zonele cu un acces auto pe drumuri
rezonabile. O dată cu construcţia magistralei rutiere DN 66A Herculane-Petroşani, care sperăm că nu va fi
întârziată prea mult, această zonă deosebit de frumoasă va putea fi admirată de un număr mult mai mare de
turişti. Părerea noastră este că o şosea corect constrută aduce daune minore mediului, beneficiile fiind greu de
combătut, aşa cum găsim în toate ţările europene dezvoltate. Din contră, în situaţia noastră, abuzurile asupra
mediului se simt mult mai bine dacă sunt ferite de ochii civilizaţiei. Noi am vizitat zona, supunând la mari emoţii
bătrâna noastră Dacie "Supernova", pe drumuri grele de munte de la Obârşia Cloşani şi apoi pe superbul şi
dificilul drum care trece culmea la Câmpuşel.
Călătorind cu maşina între Orşova şi Timişoara, nu este lipsit de interes să încercâm şi varianta Bozovici-Anina-
Reşiţa. Poate sosim mai târziu cu trei sferturi de oră, poate nu, în funcţie de aglomeraţia şi problemele de pe
E70. În schimb, putem să ne planificăm exact ora de sosire, fără şansa de a inhala zeci de minute gazele de la
camionul din faţă. Dimpotrivă, parcurgem unul din cele mai frumoase drumuri din Banat, cu aer curat, păduri,
chei, defilee, versanţi abrupţi, doline, aşezări pitoreşti. Până la Anina starea asfaltului este rezonabilă, iar de aici
la Timişoara ireproşabilă.
Dacă am ales această variantă, la circa 13 km în amonte de Bozovici, într-o zonă stâncoasă din cheile Mnişului,
o inscripţie ne atrage atenţia că traversăm paralela 45, care se află, din punct de vedere geografic, la puţin peste
100 m în aval. O mică parcare, un pod şi ceva amenajări turistice în ruină marchează acest impresionant
fenomen carstic, la care ajungem după un urcuş uşor de câteva minute. Recomandăm vizitarea izbucului în
perioade umede, altfel riscăm să nu curgă sufucientă apă la cascadă, fiind captată pentru alimentarea cu apă a
localităţilor din aval.
Rolu Nou prezintă o scurtă şi interesantă creastă calcaroasă suspendată deasupra schitului Călugăra din
amonte de Ciclova Montană. Din Oraviţa se urmează indicatoarele spre Ciclova şi Călugăra. Lăsăm masina în
capătul din amonte al satului (300 m altitudine) şi urcăm la schit, mic dar cochet şi bine îngrijit. Traversăm curtea
şi prindem poteca firavă, dar marcată acceptabil, care ne duce în urcuş susţinut, punctat la final de pasaje de
căţărare uşoară, în şaua Rolului, după mai puţin de o oră. În stânga la căteva minute se urcă la un aven, în
dreapta începe o creastă cu abrupt spre vest aproape vertical. Floră bogată, calcar alb, păsările zboară mult sub
noi, privirea cuprinde un sfert de Banat: superb. Cam la mjlocul crestei, o grotă o perforează pănă deasupra
abisului. Excursia este inedită şi cu caracter alpin la mai puţin de 900 m altitudine. Reîntoarcerea pe acelaşi
traseu, sau urcăm prin pădurea rară, aproape fara potecă, pănă la drumul de culme, care ne scoate în sat mai
târziu cu trei ore, după ce am vizitat avenul lui Ilie şi am efectuat o coborăre abruptă printre stâncării şi
grohotişuri. Această variantă este recomandată numai pentru turiştii avansaţi, orientarea fiind mai dificilă.
Pe DN 1G Jibou-Cluj, la kilometrul 6, pe raza satului Gîlgău, un interesant şi pitoresc fenomen geologic a luat
naştere prin fisurarea verticală a unui versant de gresie. Peisajul inedit contrastează plăcut cu dealurile molcome
ale Sălajului. Fotogenici şi încărcaţi de legende locale, zmeii sunt uşor accesibili în orice anotimp, vizitarea lor
necesitând mai puţin de două ore şi un urcuş putin peste 100 m. Perimetrul este declarat rezervaţie geologică de
interes naţional.
Culmea Cozia-Cănicea se desprinde spre vest din Furcitura Craiovei, munţii Cernei, prezentând drumeţului
creste stâncoase la 1300-1500m altitudine, cu abrupturi impresionante înspre văile înconjurătoare. Prin poziţia
privilegiată, vârful Cozia este deopotrivă uşor accesibil şi spectaculos. Priveliştile variate spre Ţarcu, Godeanu,
Cernei, Semenic, Locvei, precum şi sălaşele, livezile de meri la peste 1200m, poienile imaculate din jur îl
recomandă pentru un weekend numai bun la reîncărcarea bateriilor.
Vezi şi traseul nostru cu hartă la vârful Cozia
Situaţi în nordul Dobrogei, munţii Măcin reprezintă cei mai vechi munţi din ţara noastră, vechime care le conferă
o altitudine mai mult decăt modestă, sub 500 m, compensată de un relief dinamic, spectaculos, cu creste
stâncoase, abrupturi greu accesibile, megaliţi din granit cu variate profile zoomorfe şi antropomorfe. Peisajul
demn de altitudini spre 2000 m, contrastează frapant cu netezimea vecinătăţilor din lunca Dunării. Flora este
bogată, ţestosele se ascund prin crăpături aproape la tot pasul. Toate acestea recomandă cu prisosinţă
parcurgerea cel puţin a crestei principale a Pricopanului.
Din centrul oraşul Măcin, drumuri agricole bune, sau încălţâmintea, ne poartă spre est până la mijlocul crestei
(3 km). De aici spre N-NV, mai trei sferturi de oră şi prindem începutul crestei pe care o parcurgem spre sud în 2-
3 ore. În altă jumătate de oră revenim la locul de pornire.
Valea Beuşniţa reprezintă unul dintre traseele clasice, care ţin nu numai de cultura turistică, ci chiar de cultura
generală a oricăruia dintre noi. Extrem de accesibilă, datorită noului drum forestier şi turistic, prin care se poate
ajunge cu maşina până la păstrăvărie, la mai puţin de o jumătaqte de oră de Ochiul Beului, valea Beuşniţa poate
fi vizitată de mai multe ori, dezvăluind de fiecare dată aspecte inedite. Evident, prezenţa cascadelor va aduce
mai mult spectacol iarna şi primăvara, iar în perioade secetoase putem găsi cascadele fara apă. Două obiective
suplimentare completează fericit frumuseţile zonei, canionul Beuşniţa Seacă şi Cetatea Caraşului, despre care
vom vorbi cu altă ocazie. Îndemnul nostru este: priviţi fotografiile şi apoi mergeţi să faceţi altele, mai frumoase.
Cascada Vânturătoarea, rezervaţie UNESCO, se află in sud-estul munţilor Cernei, la mai puţin de 600 m
altitudine. Şuviţa de apă se despleteşte peste stânca în surplombă, cu efecte interesane în contralumină, poteca
trecând printre cascadă şi stâncă. Iarna, sloiurile de peste 30 m înalţime şi patul de gheaţă al cascadei
răsplătesc efortul urcuşului scurt, dar susţinut. Accesul este în mai piţin de o oră, de la podul peste Cerna de la
kilometrul 11 al DN 67D, Herculane-Baia de Aramă-Târgu Jiu.