ajungem la un panou indicator, care ne avertizează că suntem în Parcul Național Domogled-Valea Cernei, urmat de o listă de amenițări și interdicții. Nu tu „ne bucurăm că ai venit”, nu tu „îți dorim excursii cât mai frumoase în Parcul Național”, nu tu indicații despre ce să vizităm, nu tu un cuvințel într-o limbă de circulație. Ne-am simțit brusc intruși nedoriți de „șefii” care și-au tras parc, iar bucuria excursiei s-a evaporat. Citim și nu ne vine a crede: pe teritoriul Parcului Național camparea este interzisă. V-ați gândit mult, domnilor părcari, să scorniți asemenea aberație? Pe mai mult de 600 kilometri patrați, cu multe trasee turistice care nu se pot parcurge într-o zi de vară, darămite în sezoanele cu zi mai scurtă, timpi de parcurs care pot crește nedefinit datorită faptului că dumneavoastră nu întrețineți potecile, indicatoarele și marcajele, nu avem voie să avem în spate un cort de 2 metri patrați pe care să îl întindem noaptea sau pe vreme rea? În loc să amenajați locuri de campare cu dotări minime pentru o înnoptare civilizată, interzicețI? Evident este mai simplu să interzici, nu costă nici bani și nici efort. Să se învețe minte fraierii și să nu mai vină pe aici și să vă deranjeze. Este parcul dumneavoastră și nu aveți nevoie de terchea-berchea să se vânture peste tot și să vadă șirul de camioane prin care se scurg neîncetat pădurile Parcului Național pe toate drumurile forestiere. Pe lângă ele coboară pe toate drumulețele convoi de căruțe încărcate ochi de lemne mai subțirele, că, de... cele mai groase merg în altă parte. Mai se încălzește lumea, mai face un ban, gaterele din sat nu se ostoiesc nici noaptea. Țăranii au primit de la primărie dezlegare să taie chiar în inima parcului, mai jos de izvoarele Cernei. Mai sus, cât e ziua de lungă, uneori și noaptea, răsună muntele de împușcături. Alo, Adminsistrația, nu se vede, nu se aude? Cortul meu de turist civilizat, care lasă 8 găurele și ceva iarbă culcată vă deranjează? Să stau în fund pe iarbă este voie? Sau este bine să fie cât mai puțini ochi care să vadă ce se întâmplă? Oare DN66A a fost oprit pentru a nu deranja animalele pe care le exterminați și a nu dăuna pădurilor seculare pe care le doborâți, sau civilizația pe care o aduce un drum accesibil ar aduce o diminuare a tăierilor și braconajului și aceasta nu vă convine? ECOTRASEUL de care vorbim este plin de gospodării cu gunoaiele, ruginiturile și ambalajele de rigoare, nu comentez - acestea sunt posibilitățile puținilor localnici care mai supraviețuiesc aici, majoritatea în vârstă, deci ce se deranjează dacă eu campez o noapte? Să revenim la traseu. Cineva a creat aici numeroase „trasee turistice” după următoarea rețetă: se ia un drum de căruță, dacă se poate plin de noroaie, bolovani și apă, care duce în ograda omului la câini și se pune o săgeată de lemn cu numele pârâiașului, precedat de cuvântul „Traseu”. Destinația, lungimea, obiectivele nu contează, cineva și-a făcut norma de trasee la hectar și sperăm că nu a incasat bani frumoși din „amenajarea” acestor „trasee” care nu duc nicăieri și nu au nici potențial turistic. Cu ajutorul localnicilor ajungem în sfârșit la primul semn de marcaj. Și pe mai departe, niciun fel de indicator nu ne-a ajutat să alegem drumul cel bun la multiplele intersecții întâlnite. Peisajul este excepțional, muntele se ridică brusc și stâncos în fața noastră, poteca începe urcușul de lângă o moară de apă. Un panou indicator destinat celor puțini care au reușit să ajungă aici conține date despre traseu. Clever Code Software 2010 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism Autor: Ramona Vasilescu Soarta turismului românesc: Motru Sec - Cerna Sat, traseu turistic comentat