poteca nu este vizibilă. Intrăm în pădure fix pe creastă și facem ușor la stânga. Culmea devine rotunjită și ne coboară la un drum pe care îl traversăm, urmărind în față, pe copaci, semnături și pătratul roșu. Înaintăm ușor prin pădurea rară și urmărim pătratul roșu care se orientează o jumătate la stânga. Poteca se conturează din ce în ce mai lată, pe traseul unui vechi drum de tractor, care coboară puțin într-o înșeuare înterbată spre dreapta, în timp ce pătratul roșu menține matematic linia crestei. Căteva rămășițe de marcaj bandă roșie confirmă suplimentar că suntem pe drumul cel bun. Coborâm vertiginos spre o arie de intensă exploatare forestieră din Poiana Mare. Traversăm noroaiele de pe șleaurile de TAF și regăsim marcajul dincolo, poteca ocolește ușor pe la stânga un mic platou stâncos și iese în poiană, printre stânci și ochiuri limpezi de apă. Ieșim la drumul forestier care vine din dreapta-spate, de la Obărșia Cloșani, și coboară spre dreapta-înainte pentru a trece munții la Motru Sec. Suntem la o trifurcație în mijlocul poienii, la1040 m altitudine. Noi vom alege varianta spre stânga, care urcă spre un grup de stâne. Drumul traversează o înșeuare și începe să coboare spre gospodăriile de pe spinările din spatele geanțurilor. Noi ne vom orienta spre dreapta prin iarba din poiana largă, fără potecă, imediat după ce am trecut de stâne, spre creasta care se ridică destul de priporos. Ajungem pe linia crestei la un grup de fagi foarte bătrâni și plini de semnături, printre care poteca se conturează în urcuș moderat, apoi devine o alee clară prin pădure confirmată și de marcajele pătrat roșu. Mai sus, poteca se împrăștie, noi înaintăm fără probleme prin pădurea rară, fără a ne îndepărta prea mult de culme. Urcușul se domolește și pătratul roșu reapare pe copacii din stînga. La terminarea urcușului urmărim cu atenție culmea, care se arcuiește jumătate la stânga. Poteca se pierde din nou iar noi înaintăm cu atenție, deoarece pe aici s-au „recoltat” bolovanii din frunziș, în urmă rămânând gropi adânci, ascunse și periculoase. Poteca se conturează din nou pe creastă, iar mersul devine ușor și plăcut. Traversâm un drum de tractor, păstrăm linia crestei până când ieșim la o poiană plată și foarte frumoasă, cu iarbă moale și brazi umbroși. În acest loc este alt punct important în orientare, deoarece aici creasta munților Mehedinți are o schimbare majoră de direcție spre stănga (nord), culmea pe care am venit și drumul care trece prin poiană coboară la Motru Sec. Putem face un popas în poiană și apoi să revenim la marginea pădurii. Pătratul roșu, care ne-a călăuzit cât de cât până aici, se termină brusc, dar ne orientăm foarte bine după semnăturile de pe copacii de la marginea pădurii și după un marcaj forestier în forma literei H roșu. Culmea devine în curând clară, dar ne deplasăm mai încet, poteca fiind inexistentă. Cu toate acestea, cu puțină atenție înaintâm repede printre crengi și bolovani. După o proeminență stâncoasă coborâșul se întețește, iar creasta devine mai primitoare, chiar pe mijlocul ei se disting urmele vechii poteci. După un coborâș ușor ne lăsăm la dreapta, la poteca lată care vine de sus din poiană, dar pe care am fi avut mari șanse sa nu o găsim la coborâre. După câteva sute de metri poteca lată se lasă la dreapta, iar noi urmăm mai departe creasta, și trecem pe lângă un marcaj vechi bandă roșie. La stânga orizontul se deschide spre sălașele din spatele geanțurilor, până la Munții Mehedinți: creasta nordică (1) Clever Code Software 2010 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism Autor, Dorel Şops