Vârful lui Stan și, peste Cerna, spre creasta înaltă a munților Cernei. Reintrăm o perioadă în pădure, tot pe creastă și coborâm la o margine de poiană cu sălașe, de la care vine un drum de tractor care coboară spre dreapta în pădure. Avem două alternative: am putea continua creasta, printre sălașe și pădure, dar ne expunem la întâlnirea cu prea mulți câini plictisiți care ne vor ține în loc destul de mult cu siguranță, drept urmare continuăm pe drumul de tractor, ocolind sălașele prin dreapta, pe lângă gard, apoi în ocol larg prin pădure, drum pe care se merge confortabil, destul de aproape de creastă - de altfel și vechiul marcaj se desfășura pe aici. Drumul se arcuiește la stânga pentru a coborî într-o poiană largă cu sălașe părăsite, traversând creasta pe neobservate. Suntem atenți, creasta se profilează vag la dreapta cu o șa năpădită de desiș. Vom căuta cu atenție puțin mai înainte de creastă marcajul forestier sub forma literei H roșu pe un copac, pe lângă care se observă poteca direct la dreapta prin pădure, sub forma unei alei necirculate, mai mult ghicite prin spațiul dintre copaci. Coborâm ușor, culmea principală se ridică câțiva zeci de metri la stânga noastră. După nici un minut, poteca se bifurcă, ramura mai călcată coboară la dreapta prin pădure, iar poteca de culme face ușor stânga, menținând curba de nivel. Intrăm într-o poieniță circulară cu vegetație, pe la partea ei stângă. De aici poteca se ramifică spre stânga și urcă la la culme. Urmează cea mai sălbatică și necirculată porțiune din creasta munților Mehedinți, singurele noastre călăuze fiind marcajul forestier H roșu, simțul de orientare și GPS-ul. Ținem culmea, coborâm într-o mică înșeuare, apoi pe culme, prin pădurea rară, fără semne de potecă. Urcăm ușor la un vârf puțin proeminent, marcat de o bornă forestieră pe un copac. H-ul roșu apare sporadic mai la stânga. Din vârf culmea se orientează la stânga, coborâm printr-o zonă mai încâlcită spre pădurea care se îndesește în față. Nu ajungem în pădurea deasă, deoarece creasta face dreapta și coboară. Ar fi ceva potecă intermitentă mai în dreapta noastră, dar mai mult pierdem timpul încercând să o căutăm. Coborâșul se domolește pe culmea din ce în ce mai lată, pe care reapare poteca. Puțină atenție, culmea aparent se îngustează și face puțin la dreapta spre un dâmbuleț. În realitate culmea rămâne lată, vom păstra coborârea mai mult pe stânga, semnăturile de pe copaci fiind deși vechi și rare, o bună călăuză. Coborâșul se asprește spre o șa puternic profilată, pe o potecă lată, dar cu copaci răstutrnați, care ne dau puțin de furcă. Ajunsă în șaua adâncă, la 905 m altitudine, poteca se lasă brusc în coborâre la dreapta, iar noi continuăm fără potecă să căutăm marcajul H roșu pe copaci, mai la stânga. Urcăm direct și fără menajament la culmea din față, cu intenția de a o urma spre stânga. Ajunși sus, mai avem puțin pănă la un nou vârfuleț situat la stânga pe culme, unde găsim o nouă bornă forestieră, la 930 m altitudine. De la vârf coborâm spre dreapta, căutând cu atenție următorul H, care nu este departe, într-o înșeuare mai puțin profilată. Marcajul forestie devine rar, dar noi vom arcui ușor la dreapta pe culmea lată și clară, care coboară într-o nouă șa. În partea ei dreaptă regăsim marcajul, lângă o bornă forestieră. Păstrăm direcția de mers, traversăm un mic lăstăriș și regăsim culmea lată. Marcajul orcă la un vărf puțin proeminent. Mai departe de acesta se văd semne de amenajare forestieră și imediat Munții Mehedinți: creasta nordică (1) Clever Code Software 2010 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism Autor, Dorel Şops