După 200 m de urcuș moderat prin iarba care mărginește șanțurile care marchează drumul, facem la dreapta în urcuș ușor spre o stână părăsită. Putem face aici un popas, la 1000 m altitudine, aerul curat și natura imaculată ne reconfortează atât fizicul cât mai ales psihicul, greu încercat de viața din societatea de azi. Pornim în urcuș greu spre stănga (NE), la o culme, unde reîntâlnim drumul vechi, spre dreapta. Drumul destul de bun șerpuiește prin poiană și intră pentru mai mult timp în pădure, unde urcușul se întețește, devenind obositor. Drumul este infernal și pentru Daciile papuc care se aventurează pe aici, tot respectul din partea noastră pentru acești șoferi. Urcușul se ostoiește și vedem nu departe șaua frumos profilată în care atingem culmea la 1230 m altitudine. Spectacolul este total: de la Dunăre, munții Cernei, sunt din ce în ce mai înalți și spectaculoși, de la Arjana, Vlașcu, Craiova. Spre stînga Cozia, spectaculoasă și accesibilă, leagă Cănicea de masivul de care aparține, în părțile înalte, glazurate cu circuri glaciare, în care munții Cernei se înalță în Godeanu. Departe, printre creste, piramida ascuțită din Gugu, sălașul zeilor și mai la nord, Țarcu este împodobit chiar la vărf cu pătrățelul lucios al stației meteo. Spre nord, drumul de culme ne scoate după două ore bune de mers în șaua „La arsuri”, la capătul asfaltului care urcă aici din Rusca. Drep înainte, potecile se îngemămează la intrarea în pădure și ajunge la DJ608 după o oră de coborâș aprig, trei kilometri în amonte de Cornereva. La dreapta, drumul de culme, clar și frumos, urcă ușor spre sud, intră puțin în pădure și iese la culmea golașă după un kilometru, la 1300 m altitudine, lângă un stâlp înalt de măsură a direcției și vitezei vântului, precursor al viitorului parc de eoliene. Vârful Cănicei este pe drumul din dreapta, care urcă într-o mică înșeuare, la 1360 m. La dreapta, un vârf bolovănos oferă o perspectivă frumoasă, în timp ce vârful Cănicei, la stânga măsoară pe cupola înierbată 1375 m altitudine. De aici avem cea mai amplă priveliște spre munții Banatului și, mai aproape, culmea sudică a Cănicei se desfâșoară pe aproape 20 kilometri la picioarele noastre. Drumul de culme șerpuiește până departe, parțial îl vom descrie mai jos, punctat din loc în loc de turnuri de măsurare a vântului. Deși puțin mai scund decăt Semenicul, prin poziția sa, locul în care ne odihnim pare un vârf absolut, de pe care putem roti privirea asupra unui teritoriu extrem de vast, peisaj mai de grabă specific unei călătorii cu avionul. Deși sunt mai multe poteci care Clever Code Software 2010 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism Weekend la munte: culmea Cănicei Autori: Ramona Vasilescu, Dorel Şops