drumul european urcă printre case 300 metri, apoi face stânga, spre cimitir. Asfaltul urcă la cimitir, noi îl părăsim pe drumul nemodernizat, dar bun, la dreapta. Drumul urcă spre est și la 1800 m de la plecare și 610 m altitudine ajungem la o bifurcație. Aici cele două trasee se despart. Vom parcurge la început varianta nordică, deci urmărim ramificația stângă. Drumul urcă puternic, abordează panta mare în serpentine. La ultima serpentină la dreapta putem opri pentru un peisaj care pe noi ne-a impresionat: bolovani uriași risipiți pe pășune, un izvoraș și un mic lac, condimentează orizontul înalt mărginit de culme Cănicei, care de aici pare mai împădurită decât este în realitate. În spate, drumul abrupt pe care am urcat se pierde printre casele miniaturale din Domașnea, iar mai departe, satele, din ce în ce mai mici, încercă să se cațere pe spinările Semenicului. Reluăm urcușul solicitant, ne apropiem de versantul abrupt, traversăm un izvor și urcăm parcă și mai abrupt, pentru ca pe ultima porțiune să mergem aproape orizontal spre pădure, până intr-o parcare generoasă situată chiar la marginea pădurii. Aici drumul nou ia sfârșit, după 5 kilometri și 490 m diferență de nivel, la puțin peste cota de 900 m. Pe timp uscat s-ar mai putea merge cu mașina cam un kilometru, dar este cam riscant, prin pădure putem avea surpriza unor noroiaie periculoase. Oricum, priveliștea este foarte largă, șoseaua este jos, la picioarele noastre, mașinile ae disting. Semenicul se vede clar, peste vale. Spre stânga, culuarul Cernei ne lasă privirea spre munții de la sud de Dunăre, iar mai la dreapta, cucuiul Svinecei. Culmea Cănicei șerpuiește mulți kilometri spre sud. În dreapta noastră un povârniș abrupt și împădurit ascunde destinația noastră: vîrful Cănicei. Pornim la drum, orizonta prin pădure și ieșim la o poiană largă și frumoasă. Lăsăm la stănga un izvor părăsit, coborăm spre dreapta, apoi brusc la stânga pe după o culme. O serpentină la dreapta ne scoate în albia unui pârâiaș, drumul este deteriorat de șanțuri adânci, dar localnicii se aventurează pe aici cu „papucul”. Traversăm părăiașul, prin dreapta căruia o potecă se lasă în Domașnea. Noi urcăm ușor de-a coasta pe versant și ieșim într-o poieniță la o răscruce. Inainte, drumul vechi, înierbat, este în general năpădit de vegetație și greu de parcurs. Drumul nostru urcă brusc la dreapta și se orientează treptat spre sud. La ieșirea din pădure, ocolim în urcuș spre stânga, lăsând în dreapta o gospodărie părăsită c u pomi fructifer, care încă au rod toamna, târziu. Clever Code Software 2010 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism Weekend la munte: culmea Cănicei Autori: Ramona Vasilescu, Dorel Şops