Scandalul frunzei a scos la iveală o serie de aspecte ale marketingului turistic practicat de catre autorităţile de la Bucureşti,  care cheltuiesc cu entuziasm şi lipsă de profesionalism banii publici cu discernământ şi eficienţă cel puţin discutabile. Nu insistăm asupra mult discutatei probleme a plagiatului, dezbătută cu şi mai puţin profesionalism de o parte a mass mediei, avidă de scandal. Şi noi considerăm prea mari coincidenţele de idee, formă şi culori între cele două imagini. Varianta noastră cea mai optimistă suspectează o sursă comună de “inspiraţie” pentru cele două reprezentări grafice, iar în varianta pesimistă, o ţară de hoţi merită o siglă furată. Oricum o luăm, cele căteva modificări şi filmuleţul rezultat a înghiţit consistenta sumă de cateva sute de mii de euro. Chiar nimeni din această ţară nu ar fi fost în stare de asa ceva? În opinia noastră un concurs cu premii de câteca mii de euro ar fi motivat sute de relizări autohtone de excepţie. Oricum, din spusele autorităţilor, greul banilor s-a dus spre analiza resurselor şi maparea noului brand pe elemente definitorii, susceptibile de a emula circulaţia turistică internaţională pe plaiurile mioritice. În acest scop s-a apelat la o firmă străină, care cunoaşte, evident mult mai bine, situaţia şi potenţialul turismului românesc, fimă care a făcut cercetări ample atât la noi cât şi aiurea pentru a găsi un slogan cât mai sugestiv. Ne imaginăm specialiştii firmei împricinate făcând cercetări de o intensitate nemaiântâlnită, deasupra harţii României, preţ de câteva sute de mii de euro, după care a explodat mult aşteptata revelaţie: România are munţi! Veste i-a luat prin surprindere pe oficialii Ministerului, precum şi pe alţi politicieni, care ştiau ca România are doar o fâşie îngustă de nisip amestecat cu gunoi, numită litoral, ceva pârtii de schi şi nişte mânăstiri prin Bucovina, la care se ajunge foarte greu. Exceptând eventual Bucegii şi “Poiana Braşov”, de alţi munţi nu s-a mai prea pomenit de la revoluţie încoace. Dar onorata firmă nu s-a oprit aici. Privind petele maro de pe hartă, cu creativitatea la cotele cele mai înalte, cum numai o firmă de prestigiu o poate face, domnii cu frunza au şi văzut în mintea lor odihnită pajiştile verzi cu iarbă mătăsoasă, o cascadă care se varsă într-un lac şi se continuă cu un pârâiaş ondulat şi cristalin. De o parte şi de alta doi cerbi identici se privesc în ochi, mai în faţă o căprioară bea apă şi doi iepuraşi ridicaţi în picioare privesc fericiţi apusul de soare. Exact ca şi pe carpetele care se pun pe pereţi, sau tablourile care nu se vând prin iarmaroace. În acel moment au strigat la unison, ca într-o tragedie antică: GRĂDINA CARPAŢILOR! Pentru că dacă ar fi coborât dincolo de hartă, în România reală, ar fi constatat fără prea mare cheltuială următoarele. 1. Infrastructura actuală nu permite dezvoltarea turismului montan. Lipsa autostrăzilor supune eventualii turişti la drumuri foarte lungi, în fumul camioanelor, pe drumuri insuficient semnalizate, pline de gropi, de obstacole de tot felul: lucrari haotice, animale, biciclişti turmentaţi, pietoni, copii. Cu parteneri de trafic puţin dispuşi să respecte legea şi o poliţie rutieră nărăvaşă şi ineficientă. Majoritatea drumurilor de apropiere de masivele muntoase sunt extrem de deteriorate, parte inaccesibile. Singurele două drumuri alpine pe care le avem, Transfăgărăşanul şi Transalpina (DN67C) sunt neîntreţinute şi ne aşteptăm să dispară definitiv într-un viitor apropiat. Cine să vină în “Grădina Carpaţilor” si cum? Poate niscaiva aventurieri cu maşini speciale de teren, de care nu le este milă să le rupă de câteva ori înainte de a ajunge la faimoasa “Grădină”. Soarta turismului românesc: rebranduirea Clever Code Software 2009 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism Autori: Ramona Vasilescu, Dorel Şops