Drumul este foarte frumos, traversarea culmii oferă perspective largi spre munte si pe vale în jos, spre câmpia Banatului, iar pe vreme senină privirea străbate pănă la munţii de peste Mureş. Singura porţiune mai dificilă este coborâşul scurt, dar abrupt din culme, pe un drum parţial spălat, dar se poate trece încet, cu atenţie şi îndemănare. Revenim la Bega. De la bifurcaţia spre Luncani de Sus, drumul se îngustează şi devine mai găunos. 800 m mai sus o vale largă se deschide spre dreapta, cu drumuri forestiere foarte bune, cel puţin în prima lor parte. Sus, în pădure, o cascadă frumoasă ne aşteaptă să o vizităm. Intrăm pe vale şi la prima bifurcaţie facem stânga, pe Pârâul Mare - marcajul turistic urcă pe aici la vîrful Padeş. Poieni frumoase cu vatră de foc ne îmbie la popas, Lăsăm la stânga un drum secundar care se pierde în pădure şi urcăm cu atenţie ceva mai susţinut pănă la cascadă. În funcţie de vreme, se mai poate merge cu maşina maximum doi kilometri, drumul urcă de-a coasta la Tăul Ursului, dar noroaiele de pe drum sunt accesibile doar celor pasionaţi de sporturi extreme. Dacă am ajuns pe aici spre sfârşitul lui iunie, este bine sa mai urcăm, măcar pe jos, o jumătate de oră. Lăsăm la stânga marcajul turistic, care din motive numai de el ştiute urcă pe un jgheab noroios, alunecos şi fără potecă, facem stânga în urcuş sever, revenim la vâlcelul cu marcajul şi după o serpentină de 180 de grade la dreapta ne putem delecta cu puzderia de fragi dulci şi aromaţi care însoţesc drumul pe stânga lui, pe câteva sute de metri. Din Luncanii de jos, DJ684 se continuă pe calea Begăi pănâ sus, la creasta munţilor Poiana Ruscăi, în şaua “Tăul Ursului”, la 1000 m altitudine. Drumul nu este uşor, dar se poate parcurge cu atenţie în circa o oră. Primii 6 kilometri se desfâşoară pe lângă Bega, terenuri minuscule din lunca râului sunt exploatate la maximum de proprietari. Ajungem la cantonul forestier Între Ape, unde alegem drumul din stănga. Drumul spre înainte, pe Valea Stâlpului este foarte desfundat, greu de parcurs chiar şi cu piciorul. După canton urcuşul se înteţeşte, trecem de un popas frumos cu izvor, apoi urcăm mai lejer, şerpuind prin defileul frumos. În porţiunea finală drumul, mai puţin circulat, urcă vârtos în serpentine strânse şi se opreşte pe culme, la Tăul Ursului, important nod de trasee turistice. Din păcate, la fel ca şi în alte masive muntoase, potecile nu mai sunt circulate de localnici, sunt din ce în ce mai greu de străbătut fiind neclare şi invadate de vegetaţie. Marcajele turistice s-au deteriorat, indicatoarele au dispărut, iar drumeţiile au rămas apanajul unor temerari buni cunoscători ai locurilor. Într-un număr viitor vom prezenta situaţia la zi şi decrierea actualizată a traseelor alpine ale zonei. Turist pe Bega (2) - Bega Luncanilor Clever Code Software 2009 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism