repus în functiune corpul principal, restaurantul şi ştrandul. Şi nu vor să se oprească aici: mai sunt clădiri abandonate care pot fi redate turismului. Interiorul are dotări moderne, apă caldă permanent, baie la fiecare cameră, curăţenie şi atmosferă plăcută. Restaurantul este bine aprovizionat şi preţurile sunt cât se poate de rezonabile, Valea lui Liman are şanse să redevină o destinaţie de relaxare favorită pentru bănăţeni şi nu numai. Felicitări şi am dori cât mai multe iniţiative asemănătoare. O dată relansată staţiunea, a devenit rapid un reper important pentru concursurile de biciclete montane, iar corturile inundă poienile, ca şi în vremurile bune. Un drum vechi de legătură cu Bega Poienilor porneşte pe la stânga staţiunii, urcă din greu prin pădure peste 350 m diferenţă de nivel şi coboară după 14 kilometri în la apa Begăi Poienilor, 3,5 kilometri în amonte de Poieni. Drumul nu prezintă obiective turistice deosebite, dar este plăcut, prin pădurea răcoroasă şi este însoţit aproape tot timpul de zgomotul apei căzând în repezişuri şi cataracte. Aerul curat şi tare coboară în vale de pe versanţii vecini, care se apropie de 1000 metri altitudine. Parţial este accesibil cu maşine pe ambele extremităţi, dificultăţile fiind prezente doar în apropierea culmii, unde chiar şi o maşină de teren poate avea probleme, pe vreme umedă. Pe jos, aproape 4 ore despart cursurile celor două Begheiuri. De la Valea lui Liman, continuăm pe drumul lat, în curs de modernizare, prin defileul împădurit, 2200 metri. Urcăm greu la dreapta, pentru a vizita noua mânăstire “Acoperemântul Maicii Domnului”. Distanţa de la drum este de un kilomtru, iar diferenţa de nivel de 100m şi se poate parcurge şi pe jos în 20 de minute de urcuş obositor. Înfiinţată în 2001, mănâstirea este încă în construcţie, dar biserica principală este finalizată şi prezintă o arhitectură care combină tradiţionalul cu modernul şi sobrietatea cu dinamismul. Locul ales pentru construcţia mânăstirii este excelent prin perspectiva pe care o oferă asupra cursului Begăi, pierdut în adâncimile contraforturilor împădurite care coboară din munte. Revenim la drum şi după încă trei kilometri intrăm în Luncanii de Jos. De aici porneşte un drum foarte frumos, adorat de biciclişti, motociclişti şi automobiliştii entuziaşti, care este în plan de modernizare. Acesta urcă repede de-a coasta, la Luncanii de Sus, se buclează spre sud-est la culme şi coboară brusc spre Zolt, unde redevine asfaltat. Mai departe, prin Gladna Română şi Gladne Montana se iese lângă lacul de la Surduc, de unde se poate reîntâlni DN66A în localitatea Traian Vuia. Turist pe Bega (2) - Bega Luncanilor Clever Code Software 2009 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism