biserică monument istoric şi de arhitectură. De la cimitir, spre amonte, de poate ajunge cu maşina până în apropierea peşterii, dacă vremea este suficient de uscată. La început urcuşul este pieptis, apoi se domoleşte pe o culme mai frământată si cu posibile noroaie. Dacă trecem de ele, un ultim urcuş ne scoate într-o poiană netedă, cu loc de parcare şi bănci pentru serbări câmpeneşti. Poteca de picior intră în pădure şi se trifurcă. Înaine şi puţin în jos, ocolind colţul muntelui se ajungee în 10 minute la intrarea peşterii. În sus, pe oricare din drumuri (cel din dreapta fiind mai bun), se iese la un platou frumos, înierbat şi o falsă înşeuare - în fapt buza unei doline de mari dimensiuni care se adânceşte la dreapta. O potecuţă se lasă spre dreapta şi ocoleşte dolina prin pădure, pentru a ieşi în partea opusă la un drum de căruţă pe care încheiem turul dolinei, ale cărei dimensiuni le-am aproximat la 400m lungime, 100 m lăţime şi 20-40 m adâncime. Din Româneşti pană la poiana de lângă peşteră sunt 6 kilometri şi o diferenţă de nivel de 210 metri. Pe jos, o oră şi jumătate de mers vioi, iar cu maşina, 20 de minute. De la Româneşti în sus pe vale, relieful devine mai dinamic şi după 3 kilometri suntem în centrul comunei, Tomeşti. Un indicator la dreapta, cu direcţia Baloteşti promite a fi începutul unui drum frumos, ceea ce se adevereşte. La început cu asfalt, apoi cu pietriş, drumul trece prin pădure şi iese după mai bine de un kilometru pe culme, cu perspective largi asupra împrejurimilor. O troiţă de lemn cu multe braţe marchează o fostă răscruce importantă. La doi kilometri de Tomeşti cobrâm pe vale în Baloteşti, sat neîngrijit, la fel cu multe alte sate de pe aici. Vizităm biserica şi ne întoarcem. Recomandăm acest mic ocol pentru o plimbare destul de uşoară şi de frumoasă cu bicicleta, sau chiar pe jos. Revenim la şosea, trei kilometri mai sus de Tomeşti suntem în fosta colonie muncitorească a fabricii de sticlă, industrie care a adus în trecut faima şi bunăstarea zonei. Ca multe alte lucruri bune, fabrica de sticlă, cu o tradiţie de peste două sute de ani şi cu specialişti de înaltă calificare, transmisă din tată în fiu, a fost distrusă în campaniile de privatizări păguboase din ultimii ani. Cei curajoşi au găsit de lucru la fabrici de sticlă din străinătate, dar majoritatea s-au retras la tradiţionalele ocupaţii de creştere a animalelor şi agricultură. Chiar în amonte de Tomeşti Colonie, de la Stânca lui Florian, Bega străbate un defileu superb, cu versanţi înalţi şi stânci verticale, prefigurând zonele montane spre care ne îndreptăm. După un kilometru şi jumătate asfaltul se termină în dreptul microstaţiunii turistice “Valea lui Liman”.  Aici ne asteaptă primele veşti bune. Oameni gospodari au preluat paragina staţiunii, cu efort şi sacrificii au Turist pe Bega (2) - Bega Luncanilor Clever Code Software 2009 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism