locuitori în aproape 600 de case. De departe, biserica nouă, construită în 1937, este punctul de maxim interes. Frumoasă şi bine întreţinută, adăposteşte la umbra ei biserica veche, de lemn, construită la 1794 şi care păstrează picturi originale de la începutul secolului al XIX-lea. Revenim la DJ784 să ne continuăm drumul spre Româneşti. După mai bine de un kilometru şi jumătate, la bufurcaţie, virăm la stânga, pentru a vizita mânăstirea zvorul lui Miron, sau “Balta caldă”, cum o alintă localnicii, ca referire la izvorul mezotermal (18 grade) din incinta mânăstirii, frumos amenajat, în care trăiesc nuferi şi păstrăvi. După ce trecem de impresionantul portal de lemn sculptat, intrăm pe aleea frumos amenajată a mânăstirii. În stânga, izvorul aruncă spre suprafaţa bazinului cantităţi mari de apă şi din cand în cand bulbuci de gaze. Din nefericire, biserica centrală a mânăstirii, construită între 1912 şi 1929 si pictată la exterior cu multă măiestrie la începutul anilor ‘80 este o ruină. Superba pictură exterioară cu dominantă de albastru (unii au numit-o Voroneţul Banatului), nu mai există. De asemenea marea parte din pictura interioară originală, destul de bine conservată, a fost aruncată. Nu este în competenţa noastră de a judeca cele întâmplate, putem doar sa ne exprimam regretul şi dezaprobarea. Cu amărăciune revenim la şosea şi după 3 km suntem în centrul Româneştilor. La fel cu celelalte sate din zonă, atestarea documentară depăşeşte 500 de ani, dar satul a fost mult mai vechi şi a fost strămutat într-un loc ferit de inundaţii. Spre dreapta un drum pietrut traversează bega şi ne duce în faţa bisericii noi, foarte frumoasă şi îngrijită, atât la exterior, cât mai ales la interior: bun gust şi armonie. Dar adevărata atracţie este biserica veche de lemn, din cimitir, situată pe drumul carosabil care urcă în aproperea intrării peşterii Colţu, cunoscută îndeobşte sub numele “Peştera de la Româneşti”, care beneficiază de o acustică de excepţie. Din cand în când, în peşteră, se mai ţin concerte  Biserica de lemn “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” este într-o stare precară de conservare. Ea atrage imediat atenţia prin acoperişul de şindrilă cu glob. Biserica se pare că a fost adusă de pe Mureş prin secolul XVII, a fost pictată de un pictor ţăran şi este declarată Turist pe Bega (2) - Bega Luncanilor Clever Code Software 2009 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism