spintecătura de la gura Beletinei, piramida Vlaşcului domină orizontul. În spatele nostru, mici, mici de tot, casele din Izverna, ne fac să începem gândul de întoarcere. Ce variante avem? Drept înainte, traversăm Beletina şi coborâm în Valea Cernei. Mai puţin de trei ore, dacă nu ne rătăcim, întrucât sub abrupt, poteca este slab marcată şi uneori îngropată sub bălării. Vom coborî pe acolo numai pe vreme bună şi dacă cineva dintre noi  cunoaşte traseul. Altă idee: coborâm spre gura Beletinei şi înainte ca poteca sâ înceapă să se bolovănească,urcăm la stânga prin Poiana Lungă, cu lapiezuri de excepţie, pe o potecă foarte frumoasă şi uşoară la Crovul Mare. De acolo se poate coborî mai în siguranţă, atât in Valea Cernei, cât şi înapoi, pe marcajul cruce rosie, pe drumul pe care am urcat. De asemenea am putea continua drumul de creastă pînă la şosea, marcajul se desprinde la dreapta din mijlocul poienii, dar este greu de găsit şi de urmărit, mai ales în partea finală. Noi am ales să închidem drumul în circuit, pe “drumul de tractor”. Localnicii îl numesc aşa, iar legenda spune că pe aici chiar trec tractoare. După ce l-am parcurs ne arătăm tot respectul atât pentru tractorul cât şi pentru tractoristul care ar reuşi o aselemea performanţă. Continuăm creasta înierbată (nord-est) şi intrăm în pădure pe un drum bunicel. Acesta lasâ în dreapta o râpă, imediat după aceasta se distinge o bifurcaţie. Tot înainte (est) poteca traversează pădurea şi iese la o stână, din care mai multe poteci se lasă abrupt la stânga spre Godeanu. Cu puţin noroc, într-o oră bună suntem la şosea. Spre dreapta, în coborâş uşor, drumul nostru de tractor începe un periplu prelung spre Izverna. Cu direcţia generală sud, drumul este uşor de urmărit şi nu pune probleme deosebite de orientare. Un marcaj turistic vechi, aduce rareori câte o confirmare. Îl descriem pe scurt. Începem coborâşul, lăsînd în dreapta, din ce în ce mai adâncă o vale prăpăstioasă. Nu peste mult timp, primele dificultăţi pntru tractor le trecem cu bine, apoi coborâşul se aspreşte, traversăm mult spre stânga, părăsim valea şi trecem o creastă plată şi bolovănoasă, pentru a traversa mai apoi un nou vâlcel mai pronunţat, după care revenim la dreapta în vâlcel, la 900 m altitudine. De aici începe o coborâre monotonă priin bolovani mari şi frunze uscate, aproape 200 m diferenţă de nivel, cu scopul de a ieşi în frumoasele poieni de pe platoul care hrăneşte mare parte din ierbivorele din Izverna. Păstrăm direcţia de mers spre satul care pare aproape, dar până la care mai avem de coborât o jumătate de oră bună. Deşi drumul de tractor se abate spre stânga, cel mai uşor coborâş se face prin dreapta, spre o râpă calcaroasă, ce duce la peşteră, pe care o ocolim prin stânga pentru a ieşi în capătul de sus al Izvernei. Trasee turistice din Izverna(1) - Munţii Mehedinţi Clever Code Software 2009 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism