Teritoriul montan al Izvernei a fost intens circulat de-a lungul vremurilor, creşterea animalelor fiind principala resursă a ţinutului. Un mare număr de poteci străbăteau până nu de mult pădurile şi stâncăriile, legând case, sălaşe, stâne şi adăposturi. În ultimii ani însă, circulaţia localnicilor s-a redus mult, majoritatea potecilor devenind greu de găsit şi de străbătut. Vă prezentăm mai jos, ca bonus, o potecă de acces direct între Izverna şi Beletina, mai puţin circulată, dar încă vizibilă, sălbatică şi frumoasă, dar mai dificilă, atât ca orientare cît şi ca efort, urcuşul fiind destul de abrupt pe porţiunea mediană. Traseul porneşte din centrul comunei Izverna, la 450 m altitudine şi sfârşeşte după mai bine de trei ore de urcuş aproape continuu, în şaua Beletinei. De la magazin ne orientăm în urcuş spre nord, pe lângă poştă. Drumul se curbează spre est şi după 350 m ajunge la o răscruce cu troiţă. Până aici se poate merge cu maşina. De la troiţă cotim la stânga (NV) în urcuş obositor printre case. Ieşim curând din sat şi continuăm urcuşul spre nord, lăsând la stânga o râpă calcaroasă care coboară la peşteră. La prima răscruce ne orientăm spre stânga (NV), ocolim râpa pe la obârşie, lăsând la dreapta case izolate. Urmează un parcurs uşor pe drumul frumos, ca o alee pietroasă. Evităm căteva drumuri care se desprind la dreapta şi coborâm uşor într-o falsă înşeuare. Trecem o împrejmuire şi începem un urcuş prelung spre dreapta, ocolind o poiană netedă în care mai tot timpul pasc oi. Urcuşul se domoleşte după cota 700, în faţă se deschide o poiană frumoasă cu adăpost de lemn, iar în spate panorama satelor din Izverna. În stânga un abrupt spectaculos în formă de arcadă, impresionant de ori unde l-am privi, contrastează plăcut cu netezimea poienii presărată de căpiţe de fân. Ne arcuim spre N şi NV, împreună cu abruptul şi sosim într-o poiană mai largă, cu sălaş. Uşor spre stânga, trecem valea seacă şi ne orientăm încă o dată jumătate la stânga, spre nord. La capătul de sus al poienii drumul redevine clar. Urcăm uşor printre bolovanii unui făgaş calcaros, circa 350 m. Aici este un punct cheie de orientare: poteca urca puţin spre stânga, pe lângă un şir de pini batrâni şi diformi. În faţă făgaşul se curbează la dreapta şi are bolovani mari, iar în stânga un vâlcel sec urcă foarte abrupt. Păstrăm direcţia, traversăm vâlcelul şi regăsim poteca bună dincolo. Urmează un urcuş dur de aproape 150m diferentă de nivel. Poteca revine pe vâlcelul abrupt şi urcă pe el păna aproape la 1000 altitudine, unde vâlcelul se pierde în pietrişul unei culmi calcaroase. Găsim cu greu poteca pin pădure: se curbează la dreapta (N), traversează o poieniţă, apoi urcă moderat la şaua Beletinei, păstrând direcţia generală N-NV, în ultima parte fiind flancată la stânga de o creastă asemănătoare unui gard calcaros. Ca de obicei, recomandăm ca repere suplimentare semnăturile de pe copaci, prezente de obicei pe lângă poteci. Pentru parcurgerea inversă, din şaua Beletinei ne orientăm spre sud-est, cam în direcţia caselor din Izverna, traversăm un şanţ şi coborâm prin poiană: la colţul ei inferior poteca apare clară. 600 m mai jos, o arie de molizi la dreapta marchează începutul coboarârii prin vâlcel, jumătate spre stânga prin pietriş. Trasee turistice din Izverna(1) - Munţii Mehedinţi Clever Code Software 2009 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism