Circuitul văii Pecinişca, munţii Mehedinţi
Clever Code Software 2009
Un munte pentru Dumneavoastră
Trasee turistice
Turiştii care vin la Băile Herculane au la dispoziţie o serie de trasee turistice, foarte variate ca lungime, grad de dificultate, efort şi peisaj, de la drumuri
molcome prin pădure şi păşuni, la abrupturi stâncoase greu accesibile, sau chiar imposibil de străbătut. Prezentăm mai jos un
traseu puţin cunoscut turiştilor (cu excepţia primei lui porţiuni), complet nemarcat, dar fără probleme de orientare şi care oferă
cel mai rapid acces la creasta munţilor Mehedinţi, printr-un urcuş susţinut prin păduri frumoase şi peste poieni cu sălaşe din
vecinătatea culmii. O dată ajuns în drumul de creastă, traseul înconjoară bazinul văii Pecinişca şi revine la punctul de plecare
pacurgând creasta care desparte văile Pecinişca şi Ferigari, cu privelişti foarte frumoase atât asupra porţiunii sudice a munţilor
Mehedinţi, cât şi asupra subcarpaţilor Olteniei, a munţilor din sudul Banatului, Dunărea şi, mai ales, culoarul adânc al văii
Cernei, străjuit de culmile înalte din creasta Cerna-Godeanu şi de abruptul Mehedinţilor, unic în România ca dezvoltare pe
lungime. Traseul se desfăşoară în circuit, cu capetele în apropiere de staţiunea Herculane, are un fir principal şi două derivaţii
care merită să fie parcurse, una la releu şi alta la cruce. Lungimea lui este de 17,6 kilometri, la care trebuie să adăugăm
aproape un kilometru dacă urcăm la releu şi aproape trei kilometri dacă ne abatem pe la cruce. Diferenţa de nivel pe care
trebuie să o urcăm şi apoi să o coborâm este de circa 850 metri, la care adăugăm 70 metri pentru releu şi 100 pentru cruce.
Timpul normal de mers este de 6-7 ore. Traseul nu prezintă dificultăţi deosebite, nu necesită echipament special, dar
încălţămintea trebuie să fie de nădejde, pentru a rezista forţelor dezvoltate de coborâşurile abrupte prin pădure. Pe timp de
ceaţă sau vreme urâtă, putem avea dificultăţi de orientare. Iarna se recomandă doar porţiunea până la drumul de culme şi
numai dacă zăpada nu este foarte mare. Tot până la culme este accesibil pentru ATV-uri
sau maşini / motociclete de teren, fiind pentru acestea cel mai rapid acces la drumul de creastă. Puţinele izvoare le
putem găsi doar la coborâş, şi acestea sunt greu de observat, deci vom căra cu noi apă pentru tot drumul.
Din partea sudică a oraşului Herculane, două poduri traversează Cerna pe malul drept (S-SE), spre centrul satului
Pecinişca, pe DN 67D. De la biserică mergem spre aval, lăsăm la stânga strada Pecinişca, cu pârâu, pe unde ne
vom întoarce. Aici avem loc să lăsăm eventual maşina.   Trecem podul şi imediat se face la stânga o bandă de asfalt
în rampă mare. Asfaltul se termină imediat, un drum de tractor care urcă la releu se continuă la fel de abrupt. Din
fericire, mai sus, urcuşul se mai domoleşte, când trecem printre grădini şi livezi părăginite, la marginea cărora
remarcăm semne de lemn în formă de X, prin care proprietarii acestor coclauri ne avertizează să nu care cumva să
le încălcăm teritoriul. Este o caracteristică des întâlnită în zonă, mulţi localnici sunt conservatori în ceea ce priveşte
turismul şi posibilul lui impact pozitiv asupra economiei locale. Din păcate, livezile sunt complet neîngrijite, cu pomii invadaţi de bălării, proprietarii
aducându-şi aminte de ei doar la strânsul modestei recolte de câteva mere şi prune diforme, mâncate de viermi şi pe jumătate putrezite. Câştigăm rapid
altitudine şi în stânga noastră apare - foarte frumoasă de aici - staţiunea, iar jos, în stânga, cariera şi cheile Pecinişca.
Atente! Maracini proprietate privata! Proprietatea privata e sfânta... dar vaca tot pe domeniul public paste...