Ajungem la o răscruce cu urme de maşini, stânga la sălaşele din
Poiana cu Cireşi, dreapta la stâne,
peste pârâu, înainte pe drumul
accesibil auto spre Anina.
Coborâm cu drumul la apă, lăsăm
la stânga o potecă lată care iese
în jumătate de oră la şosea şi
ieşim repede la larg, printre case,
având la dreapta construcţiile
feroviare de care am amintit mai la
început, o haldă imensă de steril,
şi în sfârşit Anina, oraş cu
contraste interesante, pe care le
veţi remarca şi dumneavoastră, dar nu le comentăm aici. Prindem
asfaltul pe strada Teilor şi ieşim la
şosea lângă benzinărie, la 13,5
kilometri pe şosea de la punctul de
plecare. Dacă nu am organizat
altfel, ne întoarcem la punctul de
start al traseului cu "ia-mă, nene!"
(în Anina nu sunt taxiuri!)...
Rezumat: foarte frumos, un pic mai
greu decât ne-am aşteptat, extrem
de sălbatic. Revenim la toamnă
pentru fotografii.