Ciudanoviţa - o zonă uitată, munţii Banatului
Clever Code Software 2009
Un munte pentru Dumneavoastră
Trasee turistice
pe care îl urmăm pe următorii 7 kilometri, până la ramificaţia cu DJ573, neasfaltat, spre
Ciudanoviţa. Am admirat pe parcurs frumoasele palate ţigăneşti cu multe turnuleţe
argintii din Ticvaniu Mare, din păcate unele dintre ele neterminate. Intrăm pe valea
Jitinului pe drumul insuficient întreţinut, dar fără probleme majore. Gospodării
neschimbate de sute de ani sunt răspândite pe versanţi. Intrăm pe nesimţite în Jitin, care
nu are nimic spectaculos, liniile electrice şi antenele de satelit fiind singurele semne ale
mileniului în care trăim. După ultimele gospodării, drumul devine mai neted, intră în
pădurea frumoasă, punctată de poiene cu sălaşe şi culturi. O moară de apă perfect
funcţională ne atrage atenţia. Primăvara şi toamna culorile pădurii sunt foarte frumoase.
Intrăm pentru puţin timp într-o nouă zonă locuită, vechiul sat Ciudanoviţa, care lasă
aceeaşi impresie ca şi Jitinul. In capătul dinspre amonte intrăm în pitoreştile chei ale
Jitinului; drumul însoţeşte pârâul sinuos printere versanţii calcaroşi, nu foarte înalţi dar
de un farmec aparte. În partea superioară a cheilor, orizontul se deschide spre
construcţiile gri mohorât ale orăşelului minier, pe jumătate abandonat, dar încă plin de
viaţă şi mai ales de tineret vesel. Un drum scurt de beton spre stânga ne urcă destul de
abrupt spre o mină închisă, din care curge un şuvoi de apă cu radioactivitate ridicată.
Peste câteva sute de metri construcţiile se termină şi ajungem la o intersecţie importantă. Spre stânga, un drum
abrupt urcă la nişte mine închise. Drept înainte pe pârâu, un drum bolovănos la început şi mai bun pe urmă, ne
introduce în cea mai frumoasă porţiune a traseului. Pârâul are aici apă deosebit
de curată, gunoaiele şi poluarea lipsesc cu desăvârşire, drumul şerpuieşte în
urcuş uşor până la impresionantul viaduct al Jitinului, de pe calea ferată Oraviţa
- Anina, despre care am pomenit mai sus. O scară de piatră ne permite să
urcăm deasupra, de unde avem o panoramă largă asupra văii, adâncită între
versanţi de calcar şi putem admira in linişte măiestria constructorilor de acum 150 de ani. Viaductul este situat intre
două tunele, locul este pitoresc şi fotogenic. Nu vom avea grija trenului, care circulă cu viteză mică şi foarte rar,
însoţit de îndelungi semnale acustice. În perioada de vară, sau la cerere, se organizează plimbări cu vagoane
turistice descoperite (pentru detalii sunaţi la gara CFR Oraviţa), traseul căii ferate este splendid. În amonte de pod
este locul cel mai potrivit pentru popas, unde vom încerca să nu lăsăm în urmă gunoaie.
)
)
)
)
