Munții Mehedinți se evidențiază printr-o culme prelungă, care se înalță din Dunăre prin câteva picioare de munte la răsărit de Orșova, se întreaptă la început spre nord, apoi spre nord-est și se sfârșeste după mai bine de 70 de kilometri într-o șa frumoasă, deasupra Izvoarelor Cernei, de unde încep pantele puternic împădurite care urcă în Peștișanu și Oslea. În mod aproape natural, DN 67D Băile-Herculane Târgu-Jiu, împarte creasta Mehedinților în două sectoare, diferite ca aspect și interes turistic, creasta sudică și creasta nordică. Creasta sudică are atuuri incontestabile: este mai apropape de civilizație: drumul E7, orașele Orșova, Băile Herculane, DN 67D pe Valea Cernei facilitează accesul turiștilor indrăgostiți de munte la atracții turistice de excepție. Drumurile forestiere din jumătea sudică, potecile mai circulate și marcajele turistice care încă mai rezistă pe unele porțiuni, sunt o premisă necesară unei circulații turistice viguroase. Dar mai presus de orice, valorile peisagistice ale munților Mehedinți, unice în România, reprezintă un potențial departe de a fi exploatat eficient în scopul relansării turismului pe aceste meleaguri. Pe scurt, creasta sudică este mai cunoscută, găsim unele materiale relative la zonă prin librării, din păcate mai mult reluări după descrieri vechi, majoritatea traseelor și marcajelor nu se mai regăsesc pe teren, fiind distruse sau greu practicabile, precum și ceva descrieri mai mult sau mai puțin precise pe Internet. În trecut, întregul traseu de creastă era marcat cu bandă roșie. Pe unele porțiuni banda roșie a fost schimbată, iar trasee de legătură au fost marcate incorect și derutant cu bandă roșie (Cheile Țesnei - Copacul Connex). Astăzi mai găsim semne sporadice de marcaj la începutul traseului (ieșirea din Orșova spre Turnu-Severin, printre gunoaiele din spatele unui atelier auto), pe drumul forestier de creastă, pănă la Balta Cerbului, din Beletina la DN 67D, în rest marcajele sunt extrem de rare și deteriorate aproape integral, dar pot fi reperate sporadic pe toată lungimea culmii. În cele ce urmează dorim să dăm indicații tehnice strict necesare turiștilor entuziaști sau împătimiților muntelui care doresc să parcurgă creasta nordică a munților Mehedinți. O selecție de fotografii vor însoți descrierea, majoritatea executate în tehnică HDR, care, deși prezintă o ușoară tentă suprarealistă, sunt capabile să redea o paletă mult mai largă de nuanțe, întrucâtva apropiate de ceea ce vede ochiul turistului pe teren. Deși creasta nordică este mult mai bine reliefată, poteca este neumblată și greu de urmărit, sau aproape inexistentă pe porțiuni lungi. Sălbăticia este deplină, drumeții sunt foarte rari, localnicii la fel, iar acțiunile pădurarilor se desfâșoară doar în apropierea drumurilor forestiere. Cu toate acestea pe tot parcursul crestei am văzut semne clare că pe aproape toată lungimea ei se mai circulă. Traseul este în majoritate împădurit, motiv pentru care orientarea în unele porțiuni este mai dificilă, reperele semnificative lipsesc, iar peisajul pe unele porțiuni este monoton. Surprinzător însă, vom găsi creste calcaroase înguste, poieni largi presărate cu sălașe și stâne, care vor suplini pe deplin lipsa de perspectivă a mersului prin pădure. Creasta nordică munților Mehedinți se desfășoară pe o lungime de 26 km cu direcția dominantă nord- est și poate fi parcursă de un turist experimentat în 8-10 ore, principalele dificultâți fiind legate de calitatea potecilor și de problemele de orientare. Descrierea noastră succintă dorește să fie complementară urmelor de GPS pe care le puteți încărca de la sfârșitul articolului. Munții Mehedinți: creasta nordică (1) Clever Code Software 2010 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism Autor, Dorel Şops