Și de această dată, ca dealtfel în fiecare număr, încercăm să vă oferim trasee inedite, care sunt de obicei rezervate unui grup restrâns de cunoscători pasionați. De multe ori aceste trasee, în general ușor accesibile, formează adevărate porți de acces spre valori peisagistice, umane și culturale surprinzătoare și fascinante în același timp. Într-un număr anterior (2/2009) am străbătut împreună o zonă tainică din spatele geanțului Bobotului, alintată de localnici cu nume ca “Piatra Colibată”, sau “La Vapor”. Privind din acel traseu înapoi, peste valea Arșașca, am fost impresionați de șirul spectaculos al geanțurilor, care lăsau să se întrevadă la dreapta lor o zonă înaltă, cu poteci și locuințe singuratice, aparent inaccesibile din vale. Vă invităm, în rândurile care urmează, să parcurgem un traseu  în această zonă, aproape necunoscut turiștilor. De pe cărările lui vom putea admira și versantul pe care am urcat “La Vapor”, care ne va părea, din această perspectivă, deosebit de abrupt. Traseul nostru este, ca de fiecare dată când este posibil, un circuit ale cărui capete sunt pe șosea, într-un loc în care putem lăsa liniștiți mașina pe durata celor 4-5 ore în care ne vom aventura pe poteci bune și frumoase, dar arareori umblate de puținii localnici care mai sălășluiesc prin coclaurii ascunși ai muntelui. Intrarea în traseu se află la kilometrul 28+150 al drumului DN67D, care leagă Băile-Herculane de Tîrgu-Jiu. Aici, pe stânga (cum urcăm), la o curbă a șoselei spre dreapta, la stânga este parapetul de beton al unui podeț peste un pârâiaș. Suntem la 510 metri altitudine. La dreapta parapetului observăm poteca bine bătută și clară, care, încă de la început, urcă repede în serpentine scurte pe flancul pârâiașului, apoi traversează o culme, după care urcușul devine mai omenesc. Cu șoseaua încă la picioare, intrăm pe albia unui alt pârâiaș, aproape de izvoare, prin stânga căruia urcăm susținut câteva minute. Un scurt prefațează o poiană mare și foarte înclinată. Poteca, vizibilă prin iarbă, face ușor dreapta și urcă scurt dar vârtos lângă salașul din mijlocul poienii, la 630 metri altitudine. Locul este foarte frumos, aici au fost mai multe construcții din care s-au păstrat doar fundațiile, iar pomii fructiferi din preajmă încă mai dau rod. Poiana ne permite o priveliște nezăgăzuită spre geanțul Bobotului, dincolo de care ghicim valea Cernei, iar în spatele ei culmea munților Cernei, de la Vlașcu spre nord. Puțin mai la stânga, metereze inaccesibile de stâncărie coboară din Vârful lui Stan, pe care șoseaua îl ocolește în serpentine pentru a găsi trecerea cea mai ușoară spre dealurile Olteniei. În stânga, creasta nordică a Mehedinților pare de aici complet împădurită și foarte ușor de parcurs. Continuâm pe culmea teșită din spatele conacului, pe mijlocul ei sunt fire de potecă, fire care se strâng repede și se orientează ușor la dreapta într-o cărare atăt de circulată, încît în unele locuri s-a afundat aproape un sfert de metru în solul pietros. Iermăn - Munţii Mehedinţi Clever Code Software 2010 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism Autori: Ramona Vasilescu, Dorel Şops