Vă prezentăm în acestă primă parte un traseu în circuit, care satisface exigenţele celui mai pretenţios turist. Din Izverna vom urca la creasta stăncoasă a munţilor Mehedinţi până în apropiere de Crovu Mare, apoi vom parcurge creasta încâlcită la şaua Beletinei, iar la întoarcere vom coborî destul de incomod pe aşa zisul “drum de tractor” la punctul de pornire. Mai multe drumuri duc drumeţul din Izverna spre creasta Mehedinţilor. Drumul vechi porneşte direct de pa Peşteră, prin stânga ei pe o viroagă, urcă la o înşeuare rotunjită şi traversează faţa izvoarelor în coborâş uşor. Din păcate poteca este înţelenită, iar marcajul foarte vechi şi degradat. Spre cinstea marcatorilor, aceşta au mutat traseul turistic pe o potecă vie, intens circulată de localnici şi care se dovedeşte mai frumoasă şi cu perspective bogate spre abrupt, creastă şi obârşiile Coşuştei. Pentru a intra ăn traseu, din centrul comunei,  mergem pe drumul local 671 E spre sud-est, apoi sud- vest si vest aproape doi kilometri. În porţiunea finală, trecem Coşuştea pe un pod de beton şi asfaltul se termină la circa 460 m altitudine. Ne orientăm la dreapta, printre case, pe valea largă a unui pârâu firav, în urcuş uşor. Marcajul este inconsistent pe această porţiune. După circa 250 m un afluent pirpiriu care însoţeşte o uliţâ se desprinde spre stânga. Poteca marcată cu cruce roşie o ia pe aici, traversează noroaie şi dejecţii de animale, apoi urcă scurt şi intens la culmea din faţă, printr-o serpentină la stânga, care ocoleşte o gospodărie. Întâlnim culmea şi ne angajăm în urcuş susţinut printr-o zonă nisipoasă şi foarte instabilă. Poteca este uneori greu de ghicit, alteori se afundă în solul sfărâmat, mai mult de înălţimea unui om. Poteca se arcuieşte la stânga şi intră într-un drum de căruţă, pe care înaintăm mai uşor spre o pădure de răşinoase, pe care o taie aproape în două, de-a coasta. Noi vă propunem o variantă mai frumoasă, mai uşoară şi mai circulată, de la şosea pănă la molidiş. Varianta noastră evită afluentul cu uliţă din stânga, continuă pe aleea înierbată de pe vale, printre gospodării pitoreşti ascunse de abruptul stâncos din dreapta, care ne îndeamnă să ghicim galeriile încurcate şi greu de străbătul ale peşterii. Animale răzleţe se odihnesc la umbră, iar gâlveava galiţelor se armonizează cu strigătele de joacă ale copiilor. Depăşim ultima casă, trecem pârâul spre stînga pe sub un izvor amenajat şi urcăm dur mai bine de 10 minute pe serpentine scurte pe o potecă atât de umblată, că s-a ros stânca de sub picioare şi ne adâncim în potecă pănă peste genunchi. Înainte de a ne pierde răsuflarea, urcuşul se netezeşte şi ieşim la culme, pentru a ne înfrăţi cu drumul de căruţă care poartă marcajul. Intrăm împreună în păduricea de molizi, unde un popas cu bancă semnalizează ultimul izvor al traseului. Drumul larg şi înierbat ţine coasta la dreapta, pentru a nu deranja cele câteva căsuţe modeste, locuite de batrâni uitaţi de lume, care îşi pasc puţinele animale chiar deasupra prăpastiei. Pe neobservate, drumul se strânge şi dobândeşte caracter alpin. Marcajul este mai bun şi ne călăuzeşte în urcuş Trasee turistice din Izverna(1) - Munţii Mehedinţi Clever Code Software 2009 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism