înaltă, trece o culme rotunjită și coboară la un alt pârâiaș.În față reperăm un sălaș părăsit și, mai sus de el, un grajd. Poteca, bine creionată, trece prin stânga sălașului, pe lângă gard, apoi intră în pădure, traversează un lăstăriș și iese la o poiană largă. Deși suntem la doi pași de civilizație și în jurul nostru găsim la tot pasul urme de construcții, sentimentul de izolare în spațiu și timp pe care l-am trăit a fost foarte puternic. De la un fag solitar începe coborâșul spre albia pârâului care curge zgomotos la dreapta noastră și pe care îl traversăm după câteva minute. La stânga, ruine și pomi fructiferi stau mărturie că aceste locuri au fost până nu de mult intens locuite. Trecem apa pe lângă o punte șubredă, după care urcăm la dreapta prin pădure pe o potecă foarte lată, care leagă drumul principal spre Obîrșia Cloșani de pe culmea din spate cu sălașele risipite prin poienile din față, invizibile din locul în care bne aflăm. Ieșim imediat la o culme îngustă, unde părăsim drumul spre sălașe, care urcă ușor spre stânga și ocolește obârșia vâlcelului din față. Putem și noi să urcăm pănă la o lociunță părăsită din stânga, care prin poziția ei ne oferă o ultimă perspectivă largă asupra zonei, iar toamna pere zemoase. Ne reîntoarcem pentru a găsi poteca noastră, care face puțin puțin la dreapta și coboară brusc în vâlcel, pe după un mic colț pietros, în direcția sud.Traversăm vâlcelul și ne orientăm la dreapta prin pădure pe o potecă lată, care coboară susținut pe stînga vâlcelului, spre sud-sud-vest. Pășim cu grijă peste ferigile care o mărginesc la dreapta, pentru a nu călca în gol. În față admirăm din alte unghiuri povârnișurile Vârfului lui Stan, iar jos, la dreapta, Geanțul Bobotului solitar, străjuiește unul din cele mai frumoase sectoare ale Cernei. Ajungem pe o culme îngustă între două pârâiașe. Înainte de a reintra în pădure, poteca face brusc dreapta prin ferigi, traversează un pârâiaș și un vâlcel. Urcăm pe flancul opus și facem stânga cât mai aproape de tufișuri, pentru a ne încadra pe poteca destul de clară din iarbă, care merge de-a coasta, apoi coboară la pădure, unde redevine lată. După un parcurs scurt prin pădure, ieșim din nou în poiană și vedem în față jos, destul de aproape, un drum forestier, la care coborâm destul de abrupt. De aici până la șosea mai avem 150 metri spre dreapta (vest), iar apoi coborâm ușor pe șosea încă 1,3 kilometri spre Băile Herculane, la punctul de plecare. Luingimea totală a traseului este destul de mică, mai puțin de 7,5 kilometri, iar diferența de nivel cumulată este puțin peste 500 metri, deci un traseu foarte accesibil, chiar și în zilele scurte ale toamnelor târzii. Timpul de parcurs este mai mare decât ne așteptăm, datorită potecilor circulate destul de rar, pe care nu se poate întotdeauna păși în voie. De asemenea am contorizat și popasurile normale pentru contemplare și fotografiere. Iermăn - Munţii Mehedinţi Clever Code Software 2010 Un munte pentru Dumneavoastră Revista de turism